Save the Children Dusk 'Til Dawn


Ceva absolut deprimant, nu-i nimic asa trebuie sa fie. Main point: trebuie să creștem awareness asupra săraciei cu care se confruntă copii din anumite țări, pentru a justifica întării activitatea unor organizații de gestionare a unor asemenea situații.

Cum facem asta? Imagini, luăm imaginea cu gradul cel mai înalt de sensibilizare, un copil care doarme, chestia asta funcționează și la unii adulți, somnul e ceva foarte primar, uman, natural. Facem tranziția la dormitul pe stradă și avem o abordare similară unei reclame pentru lupta anti cancer în care o tipă după ce află vestea izbucnește în plâns (fapt care te întristează)... de bucurie (care te ușurează) pentru că rezultatele sunt de fapt negative.

Asemănarea e că și aici avem tranziție cald-rece, sau rece-cald. Diferența e că ușurarea se înlocuiește cu neliniște și revoltă. Copy e good stuff, îmi place mult ideea <children will wake up to a world of poverty> implică faptul că sărăcia te ia prin surprindere, nu e ceva ce planifici, legându-se în același timp cu tema spot-ului. Din partea a doua e de preciat <we won't rest> care dinnou face legătura cu tema de somn.

Nu ar fi fost la fel de interesant să se spună 'until it stops, we won't stop' mesajul e același, avantajul e că ai <stop> de două ori ca să contureze ideea că situația asta trebuie să înceteze. Daaaaaaaaaar pierzi din formă, pierzi din legătura subtilă care mai transmite un mesaj: până când acești copii nu se vor putea odihni cum se cuvine noi nu ne putem permite să ne odihnim, să ignorăm, să fim pasivi.

În mare, tranzițiile cald-rece sau rece-cald sunt foarte greu de executat, îți trebuie un screenplay foarte reușit, nu e de ajuns ideea. Ideea și screenplay-ul trebuie să lucreze strâns în astfel de campanii, în caz contrar, nu produci efectul dorit, nu e autentic. Am văzut tehnica asta numai în campanii sociale și tind să cred că motivul are de-a face cu nevoia de tragedie care să îți intre pe sub piele.

Dacă arăți ceva tragic imediat, există șanse să generezi reacții negative. Cu alte cuvinte, ease in your public. Șocul e un șoc eficient pentru că se întâmplă după o atmosferă plăcută, e unul din motivele pentru care filmele sau jocurile de groază din zilele noastre sunt niște porcării. Fregvența sperieturilor e prea ridicată, nu se mai construiește atmosferă. Oricum campanie cool, tranziția face toți banii. All hail the screenplay!

Mai multe detalii găsiți aici

Lockets: Bath, Cup, Hot water bottle

Ok so, ce avem aici. Aici avem Lockets, care din ce înțeleg sunt niște bombonele ce au în componență miere și savoare de lămâie, targetat către persoanele care au din diverse motive probleme cu respirația sau un gât care le face probleme. Main point: funcția principală a produsului e vindecarea căilor respiratorii. USP: un produs care îi liniștește pe oameni, trebuie să recunoaștem că e destul de enervant să ai nasul înfundat sau să tușești ca un buhai să te doar în gât în continuu. Promisiunea e ceva de genul: ia Lockets și n-o să mai ai nici o problemă o să-ți desfunde nasul și o să-ți calmeze gâtul, chillax


Cum s-a ilustrat asta? Enter metafora. Păi ne gândim când se relaxează oamenii? Când sunt pe budă. Bine n-ar fi fost inspirat deloc să ai un print cu un closet. O a doua opțiune, când sunt în baie, când savurează un ceai fierbinte. Ultima cu șamponul funcționează mai mult pe partea de <soothing> în vreme ce primele două vin pe partea de <relief> de relaxare.


Presupun că nu trebuie să explic metafora. E o cadă în formă de Mentos, duh! (Ahem Lockets, jur că Mentos mi-a venit în minte prima dată, damn brain real estate, well played Mentos) Totul e galben, aluzie la miere, lămâie, lumină, soare, happy, goodness etc. Typeface-ul e foarte potrivit, un sans serif cu muchii rotunjite care să sugereze soothing (prima dată am citit smoothing). 

Pe partea de copy e bine gândit. Scurt și la obiect îți desfundă nasu și îti netezește gâtu. Soothing relief. Prefer să scriu în engleză decât să forțez o traducere.



În mare, nu e impresionant, dar își face treaba, sunt sigur. E rețetă destul de basic. Ia produs, leagă-l prin metaforă de altceva care să îi dea un twist interesant, produsul în rol principal, orice element grafic de pe print include produsul, rezultă product-centric print pac pac, scurt pe doi un copy concis și eficient, done. Ta-daaaaaaaa!

Detalii suplimentare aveți aici


The Production Manual: A Graphic Design Handbook


Înainte de a începe, trebuie să îmi cer scuze, am citit cartea asta acum vreo trei luni dar de atunci, am fost atât de ocupat, încât n-am avut timp să scriu recenzia, promit că de acum încolo, cum termin de citit un material, scriu recenzia.


Nivel de lectură: Ușor
Editura: Ava Publishing
ISBN-10: 2940373639
ISBN-13: 978-2940373635

The Production Manual: A Graphic Design Handbook, semnată de Gavin Ambrose și Paul Harris, este una din cele mai usor de digerat lecturi pe care le-am citit până acum. Un showcase al lui Gavin Ambrose găsim aici.


Pentru cine este cartea:
Graficienii care vor să știe DTP pentru a își putea desfășura mai facil meseria de grafician sau a putea relaționa mai bine cu DTP-ul
Persoane care vor să devina DTP și au nevoie de basics într-un format care să nu fie intimidant

Pentru cine nu este cartea:
Persoane care vor să devină Printeri / să lucreze la tipografie
Persoane care sunt interesate de partea tehnică a procesului de printare
Persoane care vor să învețe specific doar design grafic

Autorii înțeleg cât de stresantă și dificilă poate fi relația dintre grafician și DTP. E vorba de două tipuri cu zone comune, dar care sunt în anumite aspecte foarte diferiți. În acest sens, cartea este concepută ca un ghid adresat graficienilor, pentru a putea înțelege munca de DTP. Astfel se vrea o ameliorare a workflow-ului între aceștia.

Un ghid foarte bun care explică procesul de desktop publishing și cum acesta este puntea de legătură dintre design-ul grafic și procesul de printare care face posibilă crearea efectivă a lucrurilor gândite de designeri. Consider cartea o lectură esențială pentru orice grafician, nu poate exista scuză. Nu ar trebui să existe grafician care să nu știe măcar caracteristicile de bază ale DTP-ului. 
De ce? Simplu, pentru a putea face un design mai bun. O parte uriașă din ceea ce înseamnă a fi designer se concetrează asupra înțelegerii a imaginii de ansamblu, the big picture. Dacă designer-ul se limitează numai cât îi sunt atribuțiile, va crea întotdeauna ceva mediocru. Ca un atlet care predă ștafeta fără să înțeleagă cât de mult poate să alege colegul care o preia. Poți pierde cursa foarte usor dacă nu înțelegi rolul tuturor celor implicați.

Un lucru pe care as vrea să îl punctez. este structura. Structura e extraordinar de bine executată lucru care face cartea ușor de citit, usor de înțeles și ușor de reținut. Motivul pentru care nu recomand cartea celor care vor să devină printeri, este pentru că nu se insistă asupra procesului de printing pe partea de proces tipografic lucru pe care aș vrea să îl depunctez. Am văzut cărți care abordează mai în detailu specificitățile imprimantelor. O altă bilă neagră sau mai bine spus ceva ce am văzut mai detailat în alte cărți este relația dintre real și digital în ceea ce privește reproducerea culorilor, bine avem și aici așa ceva, dar exact cât îți trebuie, nu se intră în teoria culorilor și a percepției ochiului

Recomand cartea tuturor celor pasionați de DTP, grafică, producție, printing, și publicitate

A Century of Graphic Design: Graphic Design Pioneers of the 20th Century



Yes! În sfârșit am ocazia să încep pe blog secțiunea pe care am să o scriu cu cel mai mult entuziasm. Fără alte bla bla-uri, să curgă recenziile!

Nivel de lectură: Dificil
Editura: Mitchell Beazley

ISBN-10: 184000939X
ISBN-13: 978-1840009392

Începem cu A Century of Graphic Design: Graphic Design Pioneers of the 20th Century a lui Jeremy Aynsley sau Pioneers of Modern Graphic Design: A Complete History, e tot una, din câte am înțeles primul titlu a fost lansat în Europa, al doilea în SUA, posibil să fie invers chiar nu mai țin minte. Eu am citit Pioneers of Modern Graphic Design: A Complete History, deși îmi pare că cealaltă e mai potrivită ca titlu in raport fata de conținut.

Dacă vreți să aflați mai multe despre Aynsley, aveți ocazia aici. Un lucru pe care îl recomand întotdeauna la cartea teoretică: vezi cine a spus, în calitate de ce a spus ce a spus, altfel riști să citești niște baliverne incredibile. În măsura în care ne-am covins de legitimitatea artistică a domnului Aynsley, trecem la carte.

Pentru cine este cartea:
Cei care sunt interesați de o abordare comprehensivă a istoriei deisgn-ului grafic
Cei care sunt interesati de concepțiile designer-ilor de-a lungul timpului pentru a își dezvolta propria apartenență vizuală sau identitate unică
Cei care sunt interesați de starea actuală a concepțiilor în design și a cauzelor acestora
Cei care sunt interesați de impactul cultural pe care l-a avut design-ul asupra societăților lumii
 
Pentru cine nu este cartea:
Cei care sunt interesați de istoria design-ului grafic la modul general
Cei care nu sunt interesați de aspectele biografice a personalităților în design
Cei care sunt interesați de previziuni pentru următorii pași în design

Aynsley pornește într-o călatorie de la rădăcinile design-ului grafic, în 1980 cu mișcarea „Arts and Crafts” până la sfârșitul secolului al 20-lea începutul secolului al 21-lea cu epoca digitală sau mișcări culturale precum AdBusters

Cartea este structurată în două tipuri de conținut. Avem pe de-o parte conținutul general, în care se problematizează asupra curentului artistic/cultural iar pe de cealaltă parte conținutul biografie în care sunt expuși graficieni reprezentanți pentru perioada respectivă. Un lucru de apreciat este că aspectul cronologic se întinde până în zilele noastre. Am fost încântat să citesc despre oameni foarte buni în meseria lor, care n-au murit încă, o generație extinsă din secolul trecut în contemporanul cibernetic de astăzi care au câștigat în primul rând pentru capacitatea lor de a se adapta la noiile medii. 

Un lucru pe care trebuie să îl punctez, este structura, fiecare personalitate are notate puncte majore pentru care este apreciată, făcând sinteza conținutului mult mai ușoară. 
Singurul lucru care pe care l-aș depuncta este lipsa câtorva paragrafe despre viitorul design-ului grafic. Trebuie să mărturisesc, n-am citit cea mai nouă ediție prin urmare, posibil să se fi reglementat.

Recomand cartea tuturor celor pasionați de publicitate, grafică, istoria artei, fotografie sau compoziție artistică.